„In ’89 a fost lovitura de stat militara”

PORTRET. In cartea lui Magureanu (stanga), Ion Iliescu nu are o imagine prea grozava: lipsit de curaj, nesincer si gata de a se aseza in fruntea bucatelor fara sa-si fi asumat riscuri prealabile Fostul sef al SRI, Virgil Magureanu, arunca pe piata cateva bombe – la jumatatea campaniei electorale si putin inaintea celei de a 19-a aniversari a Revolutiei din decembrie – printr-un volum a carui lansare oficiala are loc astazi, intitulat „De la regimul comunist la regimul Iliescu”. Unul dintre oamenii-cheie ai momentului decembrie 1989, Magureanu afirma, in premiera absoluta, ca am avut o lovitura de stat planificata cu ani inainte de catre KGB si CIA si face o serie de alte dezvaluiri de senzatie. Au mai spus-o si altii, dar cand rupe tacerea un personaj ca Magureanu povestea capata alta consistenta. Bogdan Tiberiu Iacob Legenda ca unii lideri post-decembristi s-au cunoscut „in valtoarea evenimentelor” e spulberata inca din primele pagini de catre Magureanu, care recunoaste ca se stie cu Iliescu inca din 1973, iar in mai 1981 cei doi discutau deja, in intalniri conspirative, despre Iliescu drept viitorul sef al statului. Stupefiant, termenul folosit in acest context de catre Magureanu este „racolare”. Magureanu, care recunoaste in carte ceea ce Pacepa a spus inca de acum cativa ani, anume ca a fost ofiter al DIE, racolat in 1973, spune si ca Iliescu era foarte bun prieten cu Valter Roman si, implicit, cu fiul acestuia, lucru care, afirma el, nu l-a impiedicat pe Petre Roman „sa inceapa sa il sape imediat dupa ce a fost desemnat premier”. De asemenea, un creier major, poate cel mai important, al schimbarii a fost Silviu Burcan, care primea instructiuni de la KGB si, personal, de la Gorbaciov. Fostul cap al SRI spune ca schimbarea lui Ceausescu a fost o operatiune minutios si indelung pregatita de Gorbaciov, Kremlin si KGB, dar si de americani, israelieni si francezi. Si care s-a produs sub forma unei „lovituri de stat militara, reusita partial”, conform etichetei ex-sefului SRI. Ca Iliescu va fi succesorul lui Ceausescu „se stia inca de la prima vizita a lui Gorbaciov in calitate de sef de stat Romania, in 1987”, spune Magureanu.

Iliescu a fost ales de Moscova

„In centrii de decizie majori din Europa, in primul rand la Moscova, fusese omologata si conturata succesiunea si venirea lui Ion Iliescu la putere. Cu doi-trei ani inainte de venirea lui Gorbaciov in Romania se conturase deja necesitatea gasirii unui succesor… lucrul acesta il stia si Ceausescu”. Magureanu spune ca scenariul declansarii „Revolutiei” a vizat mai multe orase, Iasi, Cluj, Brasov, dar s-a ales zona de Vest, recte Timisoara, pentru ca era mai accesibila mass-media straina. Magureanu sustine ca lui Ceausescu i s-a explicat de catre Gorbaciov, in ziua de 5 decembrie 1989, ca „Romania va fi teatrul unor schimbari”. „Atunci a inteles Ceausescu si atunci a folosit pentru prima oara cuvantul tradare”. O alta bomba a lui Magureanu: „Calendarul schimbarilor care se vor produce in Europa de Est, inclusiv Romania, cu concretizari aparte, inclusiv in ceea ce priveste datele, zilele, nu zic orele, dar zilele cand urma sa se declanseze actiunea in Romania, era stabilit inca din septembrie 1989”.

Sovieticii nu au vrut varsare de sange

El spune ca Securitatea, condusa de Iulian Vlad, l-a dus de nas pe Ceausescu in acea perioada, dovada faptul ca rapoartele serviciului nu vorbeau decat despre banalitati, „note generale, ceva de genul ca imperialismul se misca, serviciile israeliene care fac… nu transparea din niciuna dintre note ca regimul este condamnat”. Magureanu mai relateaza ca la elaborarea celebrei „scrisori a celor sase” au fost alesi stalinisti tocmai pentru ca oamenii lui Ceausescu sa inteleaga ca mesajul acesteia vine, de fapt, dinspre Moscova. El mai spune ca „sovieticii nu voiau neaparat sa faca tot circul pe care l-au facut in decembrie, violentele si implicarile vizibile. Ar fi preferat sa produca transferul puterii spre Iliescu prin mijloace politice, simple, daca se putea. Ceausescu, rezistand, s-a ajuns la crimele din decembrie”. Magureanu e categoric cand afirma ca rolul lui Iliescu a fost relativ minor in derularea schimbarii: „Iliescu si grupul sau nu aveau la indemana niciun instrument al fortei care sa le permita sa opereze decisiv pentru adjudecarea puterii. Nici nu au avut nevoie de asa ceva. Din aceasta cauza, pentru a ocoli faptul ca puterea a glisat, pur si simplu, catre acest grup, a fost folosit cu insistenta de catre ei termenul echivoc si neclar de „revolutie””, spune fostul cap al SRI.

Iliescu a fost, dintotdeauna, cam las

„In decembrie 1989 nu s-a intamplat nimic eroic”, adauga el. Mai mult, Magureanu sustine ca „puterea nu a revenit celor care au realizat actiunile decisive in prabusirea regimului ceausist”. „Puterea a fost oferita, ca o ofranda, catre grupul care nu prea a avut niciun merit in smulgerea ei din mainile autoritatilor comuniste”. Cat despre Iliescu, fostul sau camarad de conspiratii politice il descrie sec: „Nu era o persoana dotata cu prea mult curaj, nu avea vocatia unui personaj eroic, nu l-am fi putut vedea vreodata indemnand tinerii la lupta, pe baricade, si nici conducand mitinguri impresionante impotriva regimului, cum a facut Lech Walesa… Dar in momentele din decembrie 1989 si in urmatoarele luni nu s-a ridicat un altul care sa fie mai convingator”. „Niciodata nu a avut suficient curaj”, conchide Magureanu.